Comunitatea evreiască din Cluj, una dintre cele mai mari din Transilvania, are o poveste demnă de un documentar. De la cei peste 16.000 de evrei care trăiau în inima Ardealului în 1941, conform statisticilor, azi, în 2013, figurează în actele Comunităţii Evreieşti doar în jur de 400.

Primii evrei sunt menţionaţi în documentele Clujului în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Este vorba de o mărturie a lui Nicolae Grecu din Târgovişte în faţa Conventului din Cluj-Mănăştur (actuala Biserică Calvaria din cartierul Mănăstur).

Acea mărturie vorbeşte despre conflictul iscat în 1481 de câţiva evrei din Cluj cu familia Haller din Buda, spune istoricul clujean Ladislau Gyemant, într-un studiu din cartea „File din istoria evreimii clujene“, apărută în 2011.

Populaţia evreiască creşte şi se dezvoltă - reise din numărul mare de evrei prezenţi la un târg din Cluj în 1578. Acest fapt determină autorităţile oraşului să ia măsuri împotriva evreilor.

Astfel se dau primele măsuri restrictive din partea Dietei Transilvaniei (Parlamentul din acele vremuri) care opreşte răspândirea evreilorr în restul Principatului.

În 1593 se introduce o dare pe cap de evreu în valoare de 20 de denari (potrivit istoricului P.P. Panaitescu în cartea sa, „Mihai Viteazul“).

Din ordinul Vienei

Acelaşi P.P.Panaitescu mai scrie că izvoarele contemporane lui Mihai Viteazu arată că acesta, în timpul scurtei sale domnii în Transilvania, a avut o atitudine oscilantă în privinţa evreilor.

În august 1601, Mihai Viteazu şi generalul Basta revin în Transilvania cu instrucţiuni clare din partea împăratului de a distruge oraşul Cluj „copleşit de arieni, anabaptişti şi evrei“.

Prezenţa evreilor în Cluj până la sfârşitul secolului al XVIII-lea este sporadică şi tranzitorie în contextul unor târguri sau evenimente politice şi militare, precizează istoricul clujean La