Vei fi cu siguranta ridiculizat daca te implici in protejarea mediului inconjurator. Vei fi compatimit si privit ca un om cu mintea ratacita daca vorbesti despre nevoia de aer curat, protejarea speciilor, ecologie.
Termenul de ecologie vine din greceste si provine din termenii ecos - casa, si logos - stiinta, mai exact, adica, „stiinta studierii habitatului“, studiul casei noastre comune. Dar cine are timp de astfel de fleacuri cand lumea e turbata sa se imbogateasca cu orice pret. Goana aceasta incredibila si iresponsabila imi aduce aminte de un banc: „un tanar statea linistit pe Titanic, sorbindu-si coniacul si pufaind un trabuc, in timp ce vasul se scufunda. Socat, un pasager care incerca sa se salveze l-a intrebat: dom’le esti nebun? Nu vezi ca vasul se scufunda? Pai si ce, e al meu?
E al lui tata“, a raspuns flegmatic tanarul. Inconstienta noastra colectiva are mai multe radacini, care pleaca din comunism. A avea grija de mediul inconjurator e sinonim pentru unii cu povestea celor 3 R, cu borcanele si hartia pe care eram obligati sa le strangem in vederea reciclarii. In plus, atat de trambitata proprietate comuna - ce este al nostru este al tuturor, deci al nimanui - a permis distrugerea naturii. La asta se adauga si politica criminala a industrializarii cu orice pret a regimului comunist. Astazi a fi ecologist este in Romania ori moft, ori moda.
Mult mai apropiat de valorile stangii, ecologismul este privit de dreapta, si in special de dreapta conservatoare, drept un capriciu de moment, care va disparea asa cum au disparut „verzii“ in Germania, dupa ce in anii ’80 ajunsesera al treilea partid. Dincolo de aceasta copilarie infantila a ecologismului in Romania, trebuie facut ceva. Iar dupa cum imi spunea secretarul de stat de la Mediu, Silviu Stoica, trebuie umblat la mentalitate. Desi nu a fost foarte vizibil, ministrul Korodi
