Cred că cel mai bine a rezumat miza acestor alegeri premierul Ponta, când, aflat în turneu prin Bistriţa profundă, a zis că mai chibzuiam cu intrarea în UE dacă ne spuneau ăia de la început că ne vom alege cu DNA şi ANI, nu doar cu nişte bănuţi în plus. Sursa: EVZ
Asta îmi aminteşte de o femeie pe care am văzut-o odată la ştiri pe un canal belgian: născuse un copil cu sindrom Down iar acum spunea că dacă ar fi ştiut de problemă ar fi luat măsuri să întrerupă sarcina la timp, deoarece dânsa „pune sănătatea copilului pe primul plan”.
Nu contează absurdul situaţiei, deoarece eu cred că premierul a judecat corect, politic: statutul de membru UE a făcut imens de mult bine României şi fiecărui român în parte, încă dinainte de aderare, dar oamenii s-au obişnuit cu beneficiile precum peştele cu apa şi nu le mai observă. Acum se observă doar bobârnacele.
Hai să luăm cele două teme principale de care, zice-se, îi pasă votantului în această campanie leşinată şi blătuită. Veniturile lunare ale gospodăriilor au fost în 2012 cu 73% mai mari decât în 2006, socotite în RON, acela fiind anul de maximă balonare economică înainte de aderare (şi criză); şi au fost cu 34% mai mari în Euro. Cu alte cuvinte, românii o duc incomparabil mai bine decât atunci, dar cui îi pasă de asta? Electoratele nu judecă în contrafactuali – cum am fi dus-o azi dacă nu intram – şi nici nu fac calcule obiective peste timp.
Nu, când votează omul de rând se raportează la aşteptările subiective pe care le proiecta, oleacă utopic, prin 2006-07, când părea că orice – lefurile, preţul terenurilor, joburile – vor creşte cu 30% pe an, la nesfârşit. Această privaţiune subiectivă e ceea ce modelează comportamentul la vot, şi nu doar în România. Să pui poporul să citească excelentele analize ale Comisiei pe “costurile non-aderării” e inutil; şi la fel să-l trimiţi în excursie de studii în Republica
