Foto: Thinkstock A fost o vreme şi n-a dispărut complet, când toată lumea, zor nevoie, îşi descoperea gastrite. În medicină orice terminaţie a unui diagnostic în ită înseamnă inflamaţie. Oricine avea dureri de la buric până în capul pieptului, asociate cu o senzaţie de greaţă era considerat „proprietarul unei gastrite”. Cum la radiografie se descopereau nişte pliuri, nişte cute mai inflamate în mucoasa stomacului, diagnosticul zbârnâia fără nici o putinţă de a fi contrazis: „gastrită”.
În realitatea, puteau fi şi ulcere, şi cancere... Dar numai endoscopia a reuşit să contureze diagosticul corect de gastrită. Cu endoscopul se ia şi probă din muocasă şi se dă la histopatologie. Gastrita poate fi superficială şi ea înseamnă o inflamaţie redusă, un număr de celule inflamate, dar structura stomacului este păstrată.
Mai există forme mai grave de gastrită: gastrita interstiţială şi gastrita atrofică.
În gastrita atrofică, toate glandele care produc acid clorhidric, dar şi glandele care produc peptinogen pentru degradarea proteinelor, ca şi secreţiile pentru lipide şi secreţiile pentru vitamina B12, toate aceste glande sunt perturbate.
În gastrita atrofică, funcţiile de secreţie ale stomacului sunt oprite din cauza inflamaţiei. Apare o altă mucoasă în locul mucoasei de tip stomacal şi noua tapetare este o mucoasă de tip intestinal, cu risc mare de cancer gastric.
Majoritatea cancerelor gastrice sunt provocate de gastritele atrofice. Factorii ce produc gastrite sunt de regulă alimentari. Face, de regulă, gastrită cine mânâncă prea multe alimente sărate: pastramă, peşte sărat, murături în saramură care favorizează gastrita de tip atrofic.
Conservele şi mezelurile conservate cu nitriţi ca şi conservarea prin fum deschid uşa gastritelor. Carnea prăjită sau friptă, grăsimile la temperaturi înalte pot produce gastrite şi cancere. Helicobacter pyl
