Silvia Raşca şi Lavinia Danu au învăţat la mii de kilometri de casă, în universităţi de prestigiu. Oportunităţile de a creşte, sistemele de educaţie stabile şi profesorii corecţi le-au convins pe tinerele românce să rămână în străinătate.

Citeşte şi:

Mai bine educatoare acasă decât învăţătoare navetistă

Care şcoli scapă de comasare şi care îşi închid definitiv porţile

„Când ajungeţi să visaţi în engleză, să-mi trimiteţi un e-mail", i-a spus unul dintre primii profesori englezi timişorencei Silvia Raşca, la puţin timp după ce aceasta a devenit studentă a Universităţii Canterbury Christ Church din Marea Britanie. „După un an, i-am scris", îşi aminteşte tânăra care a plecat din România în 2007, cu o dorinţă imensă de a se specializa în domeniul media. Silvia a avut nevoie de două luni pentru a se acomoda cu Marea Britanie, iar acum nu mai vrea să plece de acolo. „Sistemul este corect, nu există diferenţe între studenţi, iar oportunităţile sunt extraordinare", spune Silvia. După ce a făcut voluntariat, ea a fost aleasă vicepreşedinte pe educaţie şi bunăstare în Uniunea Studenţilor din universitate. Ceea ce înseamnă că va lucra în continuare ca angajată a instituţiei, pentru a-i ajuta pe studenţi să-şi facă auzită vocea.

Silvia este prima studentă internaţională de la conducerea Uniunii Studenţilor şi a ajuns să ocupe această poziţie pentru că a fost votată de colegii săi din întreaga universitate. A ajutat-o mult activitatea de reprezentant al studenţilor, în cadrul căreia a reuşit să scurteze intervalul de timp necesar profesorilor pentru a acorda feedback lucrărilor studenţilor. „Colegii mei au semnalat faptul că feedbackul de la profesori venea târziu. Am strâns 5.000 de semnături, pe Internet, şi aşa că am reuşit să modificăm legea universităţii, pentru ca feedbackul să vină în trei săptămâni", a explicat Silvia. Potrivit acesteia,