INTERVIU. Profesorul Vladimir Tismăneanu vorbeşte pentru ”Evenimentul zilei” despre lecţiile pe care le-a adus cu sine cel de-Al Doilea Război Mondial, despre lupta teribilă dintre democraţie şi totalitarism, despre obligaţia de a nu uita, despre ”esenţa paradigmei ”mântuitoare” a religiei politice naziste”, despre cum trebuie România să-şi confrunte trecutul traumatic, despre crimele comise în teritoriile ocupate de Armata Română, despre cum a intrat Diavolul în istorie şi despre ”Răul radical”: Holocaustul şi Gulagul.
1 /.
Domnule profesor, ce mai înseamnă “Al Doilea Război Mondial” la şapte decenii de la data izbucnirii sale? Doar o temă istorică? O lecţie? O rană încă nevindecată?
Vladimir Tismăneanu: Al Doilea Razboi Mondial a însemnat infrângerea totalitarismului fascist cu ale sale ambiţii de supremaţie mondială. Este lecţia cea mai importantă pe care unii încearcă să o uite. Pe de altă parte, din raţiuni geopolitice şi militare, a însemnat divizarea Europei, geneza Blocului Sovietic, călcâiul de oţel al stalinismului aşezat deasupra unei întregi regiuni martirizate, "kidnaparea Europei Centrale", spre a relua titlul unui celebru eseu de Milan Kundera.
Cazul tragic al Poloniei este emblematic: o ţară anihilată de nazişti si stalinisti, a devenit "Republica Populara", iar luptătorii din Armata Patriotică au fost hăituiţi, arestaţi, asasinaţi. Speranţa unei Europe eliberate de flagelul totalitar s-a realizat abia prin revoluţiile din 1989, când societatea civilă a înfrânt sistemul poliţienesc-ideocratic.
Într-un fel sau altul, aproape totul in istoria ultimei jumătăţi de secol se leagă de moştenirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Reprezintă acest conflict cel mai important eveniment global din istoria modernă?
A fost o încleştare între democraţie şi totalitarism, dar nu numai. Nu putem uita că forţele demo
