-Ce mai e suta în ziua de azi!?, risipeşte Înalt Prea Sfinţitul încercarea mea de a adăuga tradiţionalei urări sentimentele de mirare, de admiraţie şi de umilinţă izvorâte din împrejurarea de a fi martorul unui miracol, căci aniversarea, aş zice biblică, a Înalt Prea Sfinţiei Sale reprezintă, sigur, şi un miracol biologic, Înalt Prea Sfinţitul arătându-se şi fiind de o ,,incurabilă’’ tinereţe, cald şi tămăduitor
şi necontenit părintesc în graiul arhieresc, dar şi vitriolant şi necontenit bucuros să privească viaţa nu numai cu duioşie dar şi cu o undă de veselie fraternă şi chiar ironie distanţatoare, şi iarăşi, nu o dată, dovedind statornicia bărbatului care are puterea de a decide, de a fi categoric şi de a încheia cu un punct final cât roata carului, hotărâtor.
Întâi Stătătorul munţilor şi dealurilor şi plaiurilor şi câmpiei Olteniei vâlcene este de o tinereţe nu o dată umilitoare pentru cei care ar îndrăzni, ca şi mine de altfel, să se plângă înaintea Domniei Sale de povara anilor. La Înalt Prea Sfinţia Sa am auzit, ca la Sadoveanu, îngăduitoare cu îndoiala şi îngrijorarea şi, poate, chiar şi tristeţea celui care judecă anotimpurile ca ,,bietul om subt vremi’’: ,,Timpul este frumos.’’ zicea Sadoveanu, şi Înalt Prea Sfinţia Sa la fel zice, şi când plouă, şi când bate vântul necruţător, şi când ninge, nu numai ca în poveşti, frumos, ci şi când viscoleşte, şi când tună şi fulgeră, nu numai atunci când, vara, înalţimea cerului, senină, abia poate fi străbătută cu ochii pierzându-se spre lăcaşul lui Dumnezeu.
Această filozofie a iubirii vieţii ca viaţă, în toate ipostazele ei, filozofie stenică, sănătos ţărănească şi atotcuprinzătoare, optimistă, filozofie a iubirii vieţii ca viaţă vie, de către oamenii vii, care ştiu să construiască şi se ambiţionează, în mândria lor nobilă, să lase pe urma lor un semn, o lucrare cât mai trainică, ridicată cu gândul
