La 163 de naşterea poetului, scriitoarea Florina Ilis reconstituie în romanul-document „Vieţile paralele“ mai mult de 150 de ani din existenţa antumă şi postumă a lui Mihai Eminescu.

Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, autoarea Florina Ilis (44 de ani), cunoscută pentru romanul „Cruciada copiilor“, îl readuce pe Eminescu, născut la 15 ianuarie 1850, în atenţia opiniei publice, de această dată ca personaj în romanul „Vieţile paralele“, editat de Cartea Românească.

„Existenţa lui Eminescu reprezintă un fel de oglindă, o oglindă pe care noi, românii, am expus-o de-a lungul timpului aproape în toate împrejurările vieţii noastre literare şi politice. Eu n-am făcut decât să urmăresc imaginile jocurilor de lumină şi umbră ce se reflectă în ea“, a mărturisit autoarea într-un interviu, care va fi publicat vineri, în „ Weekend Adevărul“.

Un bolnav obişnuit

Pentru a-l portretiza pe Eminescu, Florina Ilis s-a documentat minuţios, dar a apelat şi la jocul subtil al ficţiunii. Romanul „Vieţile paralele“, editat de Cartea Românească, debutează la 28 iunie 1883 şi se încheie la 15 iunie 1889, fiind o reconstituire a ultimilor ani din viaţa poetului.

„E vorba de întreaga poveste a dosarului de urmărire a «poetului naţional», dar şi de prezentarea perioadei de îmbolnăvire a lui Eminescu care ni-l arată atât ca pe un bolnav obişnuit, cât şi, prin lectura dublă, ca pe un mit cultural care se deconstruieşte şi se reconstruieşte treptat sub ochii cititorului“, a punctat autoarea pentru „Adevărul“.

„Romanul Vieţile paralele de Florina Ilis este o reconstituire a ultimilor ani din viaţa lui Eminescu. Autoarea, care îşi petrece viaţa în Bibliotecă, asemenea lui Borges, s-a folosit pentru scrierea acestui roman de o documentaţie imensă, de intuiţia ei psihologică şi de un talent literar dovedit de cărţile publicate anterior (îndeosebi de roman