Cum anul 2010 a fost decretat de către UNESCO „Anul Internaţional Cehov“, a plasa recent încheiata ediţie FNT sub semnul său a venit oarecum firesc (mottoul festivalului „Omul, acest animal ciudat...“ este preluat din Cehov, iar o secţiune a festivalului a fost dedicată unor producţii după piesele sale, aceeaşi secţiune fiind menită, totodată, a scoate în prim-plan un regizor – anul acesta, Andrei Şerban). La fel cum firească a fost şi schimbarea în structura festivalului, odată cu preluarea mandatului de către Alice Georgescu. Un nou selecţioner, o nouă viziune şi, inevitabil, noi motive de nemulţumire – că a abordat o linie prea clasică, mizînd deci pe „greii“ teatrului, că nu s-a axat suficient pe partea internaţională etc. Mizînd pe „clasicii“ teatrului, Alice Georgescu a arătat, însă, că una dintre cele mai mari provocări este de a aduce în contemporaneitate texte consacrate, de a reuşi să le racordeze la timpul şi mentalităţile noastre. Cehov, Shakespeare şi chiar… Creangă se dovedesc, în montările unor regizori precum Andrei Şerban, Victor Ioan Frunză, László Bocsárdi sau Alexandru Dabija, extrem de actuali. Pe această notă „clasică“ pe care Alice Georgescu a imprimat-o ediţiei 21 a FNT, prezenţa unui regizor ca László Bocsárdi a fost, din nou, ceva firesc, iar readucerea sa în cadrul acestui festival mi se pare a fi unul dintre marile plusuri ale evenimentului. Regizorul a fost inclus în program cu două producţii: Caligula de Albert Camus, Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, Craiova (două reprezentaţii), şi Neguţătorul din Veneţia de W. Shakespeare, Teatrul „Tamási Áron“, Sfîntu Gheorghe (ajuns la trei reprezentaţii, în urma cererii masive a publicului). László Bocsárdi afirma, într-un interviu din Cotidianul, fără teama de a fi considerat rupt de realitate, că simte că ar pierde vremea cu texte contemporane. Dar Bocsárdi nu este nici pe departe inactua