Crima vegetala
Cei mai milosi dintre noi renunta la carne ca aliment, din mila pentru animale. Desi, marii iubitori ai fleicilor spun ca dobitoacele isi accepta menirea, rolul lor esential fiind cica sa ne umple farfuria.
Nu stiu daca lucrurile stau chiar asa, fiindca de ce nu merge vita fluierand la abator, de ce gaina cu gatul retezat se zbate cum se zbate, de ce porcul protesteaza atat de violent in fata cutitului?
Cei mai milosi dintre noi renunta la consumul carnii si devin vegetarieni. S-a constatat insa ca si plantele sufera, cand omul le casapeste. Din acest punct de vedere, se poate spune ca, de pilda, porcul si bradul sunt frati de suferinta, mai ales ca, pentru ambii, momentul executiei este Craciunul. Singura diferenta ar fi ca bradul - spre deosebire de porc - tipa mai mult pe dinauntru, decat pe dinafara.
Se stie ca, atunci cand mancam carne, imprumutam toata informatia negativa a animalului din momentul sacrificiului. De aceea, stramosii nostri, inainte de a ucide un animal, isi cereau iertare de la el.
Cred ca la fel stau lucrurile si cu plantele. Ucigandu-le, noi le imprumutam toata informatia negativa din momentul sacrificiului.
Si astfel, karma noastra este impurificata, si astfel, muntii nostri raman netezi, precum scafarlia lui Razvan Theodorescu. Incet-incet, padurile dispar de pe fata pamantului, ca si cand nici n-ar fi existat, transformandu-se in mercedesuri, vile, si alte fineturi.
Am cunoscut, de pilda, un taietor de brazi, om simplu in tarania lui, care-si ungea esofagul numai cu whisky, doar pentru ca asa se potrivea cu importanta lui sociala.
Odinioara, oamenii intrau in padure ca in biserica: intrau sa se purifice, sa capete forta. Nu putini oameni ai muntelui spun ca acolo, intre brazi, l-au intalnit intaia oara pe Dumnezeu.
Astazi, copacii sunt ucisi fara mila, de mili
