(însemnări filozofice)
Raportul imagine-gândire. Vezi Sartre: L'Imagination, - Sartre direct influenţat de Husserl.
Naivitatea gândirii pragmatice engleze: să crezi că în conştiinţa ta ar exista nişte copii ale lucrurilor fizic percepute.
Saltul gândirii husserliene cu a ei intenţionalitate pură, care înseamnă punerea în paranteză a fenomenului perceput.
Alianţa Husserl-Sartre, implicarea literaturii moderne în teoria lor: amândoi atacă, deşi din unghiuri diferite, metafizica naivă imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaşte direct obiectul nu prin intermediul unui clişeu, sau prin intermediul unei copii, aşadar al unei imagini conţinută în conştiinţă - naivitate primitivă!
Astfel, îndepărtând din intelect copiile, Husserl a rezolvat dificultatea problemei raportului imagine-gândire. Imaginea, prin urmare, nu este decât un nume pentru funcţia ce o are conştiinţa de a-şi viza obiectul. Datorită doar numelui, prin urmare, formal!...
Departe de a fi o copie, o imagine reclamând o altă imagine, spre a fi înţeleasă şi aşa mai departe... - imaginea devine, dimpotrivă, un anume mod de a însufleţi, intenţionat, un anume conţinut hyletic (obiect, materie, substanţă generală). Realitatea psihică, concretă o vom numi noeză. Sensul, umplând realitatea, îl vom numi noemă. De reţinut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoaşterii fenomenologice.
*
Act noetic. Intenţionalitate, capacitate a spiritului de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepţiei, de fizica ei. Diferenţă dintre percepţie şi imagine. Diferenţa dintre imagine-ficţiune şi percepţie provine din structura profundă a sintezelor intenţionale. Percepţia se realizează printr-o sinteză pasivă; ficţiunea se realizează printr-o sinteză activă...
în Imaginaţ
