Teoriile lui Băsescu sunt de extracţie securist-naţionalistă, idei propagate în anii ’70-’80 în diverse şcoli mai mult sau mai puţin militare.

Traian Băsescu a deschis un front nou - după cel cu regionalizarea şi Constituţia. Dorinţa omului nr. 1 este de distrage atenţia de la chestiunea de fond - anume, eşecul regimului său, cel puţin în economie şi social. Tehnica este simplă. De ce să ne omorâm timpul discutând despre ce avem în frigider, cât costă benzina, telefonul, căldura şi lumina luna asta, să bârfim despre scumpetea care începe să facă ravagii, despre şomaj, când putem să ne inflamăm pe alte subiecte, cum ar fi „ţinutul secuiesc", „parlamentul unicameral", etc. Nu ştiu unde a învăţat preşedintele nostru tehnica diversiunii şi aplicarea ei în mase - pot doar să presupun -, dar cred că a luat nota 10.

Stăpâneşte bine lucrurile. Scopul, ca să zic aşa, e nobil. PDL ar avea şanse mai bune dacă ne certăm ca proştii pe tot felul de poveşti fără sens când arde casa, la vreme de criză, atunci când măsori perfomanţa unei guvernări. De ce să ne amintim că o ducem prost, când alte teme trebuie să ne distragă atenţia! Şi Ceauşescu, atunci când nu se găsea carne în magazine şi când gradul de nemulţumire creştea, arunca pe piaţa zvonurilor poanta cu ungurii care vor să ne ia Ardealul şi alta, de acelaşi succes, cu URSS-ul care a mobilizat nu ştiu câte divizii de tancuri la Prut şi vrea să ne ocupe mândra noastră ţară condusă de el.

Mai nou, ne-a servit o porţie de istorie. Că nu eram şi aşa destul de supăraţi. A amestecat bine 21-22 iunie 1944, ordinul dat armatei de a trece Prutul, cu holocaustul, cu 23 august 1944 şi cu arestarea lui Antonescu, plus abdicarea Regelui. A rezultat un cocktail Molotov cu toate ingredientele pentru a provoca o mare dezbatere. Nu pentru că subiectele pomenite aţâţă lumea, ci pentru enormităţile pe care le-a rostit Băse