Îmi pun o dorinţă pentru derby-ul Steaua-Dinamo. N-o arunc în ocean într-o sticlă pe care s-o înghită balenele pe cale de dispariţie, o lansez în print şi online

O dorinţă. Sigur o s-o citească cineva. Trebuie să mai fie cineva care citeşte - în general, Doamne-ajută! - şi poate gîndeşte ca mine! Am o dorinţă, una singură. Acum, mai ales acum, după ce am văzut rezumatul meciului Arsenal-Reading din Cupa Angliei. Un tulburător 7-5 pentru tunarii londonezi care a înflăcărat suporterii şi presa insulară. O victorie a băieţilor lui Arsene Wenger care au fost conduşi cu 4-0, au revenit la 4-4 cu două goluri înscrise pe final de meci (Koscielny 89, Walcott 90 plus 5), pentru ca în prelungiri să facă 5-4, să fie egalaţi, iar într-un final de poveste să înscrie încă două goluri prin acelaşi Theo Walcott şi Chamakh în minutele 120 şi 120 plus 2, goluri care i-au smuls un clătinat din cap elegantului domn Wenger. Arsene nu celebra răsturnarea de scor, încerca să o digere.

Egalare în minutul al 5-lea al prelungirilor timpului regulamentar, victorie finală cu goluri în ultimul minut al prelungirilor şi în prelungirile prelungirilor. Lume, lume, goluri, goluri! Goluri care fiind înscrise atît de tîrziu ar trebui să ne scutească de suspiciuni, de malversaţiuni, de paranoia rezultatelor exacte jucate în paradisuri asiatice ale pariorilor sportivi şi amatorilor de masaj erotic, entităţi care nu sînt deloc disjuncte, dimpotrivă. Presa britanică celebrează frumuseţea fotbalului jucat pe Insula-mamă a sportului Rege, suporterii exultă, iar noi, nişte scîrţa-scîrţa pe net şi pe hîrtie, venim şi ne îndoim. Ne mirăm şi nu ne (mai) extaziem, aşa cum ni se întîmplă tot mai des, şi după acel 4-4 ca la Oktoberfest dintre Germania şi Suedia, şi după bătaia luată de Bayern de la BATE Borisov cu 3-1. Se întîmplă atîtea în jurul nostru, răsturnări de situaţie, de ierarhii, încît ne