O tipică lume pe dos, în care curcanii sunt mai inteligenţi şi mai sensibili decât oamenii, ne este arătată în „Păsări libere“, cea mai recentă animaţie de succes.
Scenariul filmului „Păsări libere“ / „Free Birds“, cea mai recentă animaţie provenind de la studiourile Sony, respectă cu sfinţenie tehnica narativă a „lumii pe dos“. Este o metodă de a povesti de mare efect în filmul de animaţie, dar care şi-a avut vârfurile şi în poveştile cu actori („live-action“), mai ales în seria „Planeta maimuţelor“.
De data aceasta, animalele alese pentru a fi contrapuse oamenilor sunt – nici mai mult, nici mai puţin – curcanii, păsări placide şi şterse.
Inadaptatul reggie
Eroul principal din „Păsări libere“ este Reggie, un curcan atipic, care nu se poate adapta în „tribul“ său. Este modelul de personaj care, de la „Oblio“ / „The Point“ (1971) încoace, a făcut furori în filmul de animaţie, până la recentul „Khumba“ (despre un pui de zebră dungat doar pe o parte). Nu numai că Reggie are o altă culoare, albastră, decât restul cârdului, dar are şi o cu totul altă personalitate. Este curios, atent, iscoditor şi nu se poate împăca deloc cu placiditatea atât de caracteristică acestor păsări. Prin urmare, va fi expulzat din „trib“ odată cu prima ocazie.
Printr-o întâmplare fericită, însă, Reggie devine curcanul graţiat, conform tradiţiei anuale, de către preşedintele SUA, aşadar animalul de companie al fiicei preşcolare a „celui mai puternic om din lume“. Când viaţa lui Reggie părea a se fi aranjat (TV, pizza, leneveală şi telenovele), el este răpit de către Jake, un curcanfanfaron, care se prezintă drept reprezentant al Mişcării de Eliberare a Curcanilor.
H.G. Wells mixat cu Cameron
Din acest moment, povestea capătă o turnură abracadabrantă, scenariul fiind unul dintre cele mai atipice din pletora de film
