Când a vrut să instaureze regim militar, generalul Stănculescu avea la îndemână câteva modele contemporane. Unul dintre modelele dictaturilor care l-ar fi inspirat pe Stănculescu, conducătorul României timp de şase ore la 22 decembrie ’89, a fost cea a lui Pinochet, în Chile. Victor Athanasie Stănculescu a reuşit, atât la Timişoara, cât şi la Bucureşti, să nu atragă atenţia. Potrivit istoricului Alex Mihai Stoenescu, dacă la Bucureşti a apărut cu piciorul în gips, la Timişoara, generalul a trecut pe la spital, unde a acuzat anumite probleme de sănătate.
Dedesubturile loviturii
În decembrie 1989, generalul Milea îl trimisese pe Stănculescu la Timişoara cu misiunea de supraveghere a evenimentelor. “De partea operativă se ocupa Ion Coman. Stănculescu dă un ordin ciudat în noaptea de 17 spre 18 decembrie.
Când Coman s-a dus la culcare, la telefoanele operative a fost lăsat Stănculescu. El nu putea lua însă decizii, toate ordinele fiind la Milea. Stănculescu a luat legătura cu comandaţii întreprinderilor militare din zone pe care trebuia să le supravegheze şi le-a spus acestora să nu se opună ieşirii oamenilor în stradă”, povesteşte Alex Mihai Stoenescu.
Întâlnirea de taină
Un alt episod important înainte ca Stănculescu să dea lovitura de stat s-a consumat pe la jumătatea lunii septembrie 1989. “A fost surprins de securitate pe 12 septembrie alături de ataşatul militar al Ungariei în România. Ofiţerii de la UM 110 şi de la Direcţia de Contraspionaj Militar au ştiut de această întâlnire, unde Stănculescu a fost avizat de ceea ce se va întâmpla”, mai spune Stoenescu. În cele din urmă, analizând contextul internaţional, generalul a decis să-i predea puterea lui Ion Iliescu. Înainte de a fi arestat, miercuri, a declarat că acum regretă, dar că nu a vrut să devină şi el un Pinochet.
Strategii de e
