Domnul Ponta are un talent formidabil, moştenit se pare de la mentorul său Adrian Năstase: atunci când este confruntat cu o chestiune delicată şi neplăcută, o aruncă în derizoriu prin exagerare, prin folosirea tuşelor groase.
„Îmi permit, la credibilitatea pe care o am”. Aşa a grăit, prin’ 97, fostul preşedinte Emil Constantinescu, atunci când a fost întrebat de ce consiliera sa, Zoe Petre, şi l-a adus la Cotreoceni şi pe fiul ei, Dan Petre. Replica a generat din partea unui cunoscut ziarist, Cristian Tudor popescu, un devastator editorial intitulat „S-a suit scroafa-n copac”.
„E decizia mea şi răspund pentru ea”. Aşa a grăit, marţi, premierul Victor Ponta, atunci când a fost întrebat de ce a numit-o secretar de stat la Mediu pe Anne Jugănaru, urmărită penal pentru fraudarea bugetului UE cu vreo jumătate de milion de euro. În traducere liberă, asta înseamnă că Victor Ponta şi-a suit, la rându-i, o scroafă în copac.
Domnul Ponta are un talent formidabil, moştenit se pare de la mentorul său Adrian Năstase: atunci când este confruntat cu o chestiune delicată şi neplăcută, o aruncă în derizoriu prin exagerare, prin folosirea tuşelor groase. Iată cum a reacţionat domnia sa la chestiunea Jugănaru: „Eu am înţeles aşa: că acum doi ani, domnul Severin a făcut ceva rău. El avea nişte oameni cu care lucra, pe care înţeleg că trebuie să îi ţinem şomeri până când cineva o să ne spună ce a făcut domnul Severin, ca să stabilim dacă îi omorâm şi pe cei din jurul domnului Severin”.
Să fim bine înţeleşi. Doamna Jugănaru nu e acuzată că a stat, ca asistentă, prin preajma lui Adrian Severin. Ci pentru că, împreună cu soţul şi cu un alt asistent de-al europarlamentarului, a înfiinţat vreo şase firme care prestau, pe banii Parlamentului European, servicii fictive de consultanţă pentru Adrian Severin. Dacă premierul Ponta nu ştie asta, e grav: ar fi trebuit
