Atat rapoartele SRI prezentate anuale in fata Parlamentului, dar si iesirile in presa ale sefilor institutiei, oricare au fost ei, au avut de regula un inconfundabil miros de tamaie, dincolo de care era extrem de greu, ca sa nu spunem imposibil, de identificat un enunt cu o consistenta cat de cat clara.

Sigur ca zona de activitate a Serviciului nu se prea preteaza la transmisii live si ca taina face parte din regulile ce trebuie respectate cu sfintenie, dar asta nu inseamna ca, intr-un tarziu, opinia publica nu ar avea dreptul sa fie informata in modul cel mai adecvat despre finalizarea unor demersuri ce tin prin excelenta de interesul general.

Si asta nu pentru a intretine un sentiment de reconfortanta liniste legat de temeinicia motivelor pentru care se aloca bani grei de la bugetul de stat in conturile institutiei, ci pentru a convinge toata lumea, din interiorul si din afara granitelor, ca Romania nu este chiar un sat fara caini, in care oricine, si prin orice mijloace, isi poate urmari interesele, indiferent de relatia in care se plaseaza fata de legile tarii.

In sensul celor de mai sus, interviul acordat in urma cu cateva zile de directorul SRI unui cotidian central merita o atentie sporita. Nu pentru ca s-ar abate de la tipicul general al comunicarii publice, practicat din totdeauna la varful institutiei, dar pentru ca, dispus sa raspunda intrebarii pertinente a ziaristului, dl.

George Maior confirma existenta in Romania a unor grupuri ilegitime de interese care, asa cum spunea si presedintele Basescu, incearca uneori sa influenteze agenda opiniei publice prin media. Vestea, in sine, nu este naucitoare si poate ca in conditii normale ar fi trecut aproape neobservata.

Cum ceea ce traim noi astazi numai de normalitate nu tine, un dram de atentie mi se pare aproape obligatoriu. Nu este un secret pentru n