Sistemul de votare la aceste alegeri a fost unul mixt, în trei paşi. Acest sistem avantajează mai mult partidele decât candidaţii. Pe termen lung, uninominalul mixt avantajează partidele mari, iar, pe termen scurt, partidul clasat pe locul trei. Acesta e cel care beneficiază masiv de redistribuire. Mai jos prezentăm cele trei faze ale acestui proces electoral în care încercăm să explicăm cum un candidat care s-a votat pe sine şi nu a mai obţinut niciun alt vot poate ajunge în Parlament.
Faza I: contează omul
În această fază, alegătorii dintr-un colegiu se duc la vot şi votează pentru un candidat sau altul.
După numărarea voturilor pe colegiu, candidatul care a luat peste 50% ajunge direct în Parlament. Toate locurile din colegiile care nu au fost ocupate de candidaţi cu peste 50% trec în faza a II-a.
Faza a II-a: contează şi omul, şi partidul
În această fază se vor distribui locuri candidaţilor cu procente sub 50%, folosindu-se un criteriu în care contează numărul de voturi pe care le-a obţinut candidatul în colegiul său şi numărul de voturi pe care le-a obţinut partidul în judeţul respectiv sau
Bucureşti.
Deci, în această fază, contează candidatul şi partidul în aceeaşi măsură. Însă, fiind vorba de o împărţire cu numere întregi, va apărea unrest de număr de voturi – la partide şi un rest de colegii neacoperite. Toate aceste resturi trec în faza a III-a.
Faza a III-a: doar partidul contează
În această fază, voturile obţinute de candidaţi nu mai contează. Contează voturile rămase rest ale partidelor la nivel naţional şi colegiile rest care nu au parlamentari aleşi.
Se fac două liste – una cu un clasament de voturi pe partide şi una cu colegii rămase neocupate.
În funcţie de acest top, partidele ocupă colegiile libere.
