„Ispita Cioran“, un spectacol jucat cu casa închisă la Sibiu, este reprezentat într-un tramvai care pleacă de la Muzeul în Aer Liber Astra spre locul de naştere al filosofului, trecând pe lângă Coasta Boacii. În regia lui Gavriil Pinte, spectacolul se va juca pe 1 şi 2 iulie, de la ora 19.00, în tramvaiul care duce spre Răşinari.

„Adevărul": Actorul Marius Turdeanu care-l interpretează extraordinar pe Cioran spune: „Omul ar trebui să trăiască şi să moară în locul în care s-a născut". Cum a suportat, totuşi, Cioran exilul de la Paris?

Gavriil Pinte: Plecarea din Răşinari încă din copilărie a fost resimţită ca o izgonire din paradis. Pentru Cioran acest loc era chiar paradisul, deşi şi în Răşinari a avut crize de anxietate încă de când era copil. Înstrăinarea sa a fost la fel ca cea a lui Adam, primul surghiunit, ca şi cum ar fi fost izgonit din rai. Raportul pe care Cioran îl are cu limba română e ciudat: deşi a hotărât să vorbească şi să scrie numai în franceză la maturitate, la apusul vieţii se pare că a uitat franceza şi s-a întors la limba română. La un moment dat, Cioran spune că engleza şi româna sunt cele mai poetice limbi din lume. Şi, totuşi, franceza l-a disciplinat, deşi câteodată filosoful regreta că şi-a temperat delirul. El spune undeva că odată cu îmbătrânirea a început să-i înţeleagă pe strămoşi.

Marius Turdeanu, în rolul lui Emil Cioran

De ce credeţi că Cioran nu s-a mai întors niciodată acasă?

Cioran a plecat în Franţa în 1936. La început, nu s-a întors în ţară din motive politice. Apoi regimul comunist a vrut să-l recupereze ca pe un capital politic în speranţa unui beneficiu de imagine, însă Cioran a refuzat, pentru că nu voia să facă acest joc. După 1989, când putea să revină acasă, din punct de vedere politic situaţia era aşa de schimbată, încât i-a fost teamă că odată cu reîntâlnirea paradisulu