Dintr-o meserie care a menţinut, pe vremuri, prosperitatea zonei şi a asigurat traiul mai multor famii au mai rămas doar câteva opaiţe, saboţi din lemn, baroase, lămpi cu carbit, costume de mineri şi imagini cu oamenii care au sfredelit adâncurile ani de zile. Toate acestea pot fi văzute la Muzeul Mineritului din Rodna, inaugurat astăzi la etajul Căminului Cultural din comună

Rodna, o zonă minieră cu tradiţie în Bistriţa-Năsăud, dar şi în Transilvania, şi-a inaugurat astăzi un muzeu al mineritului, cu obiecte vechi de sute de ani, adunate în timp de mai mulţi oameni ai locului. Istoria mineritului a început în zonă încă din timpul dacilor, dar prima mărturie scrisă despre „Băile Rodna" datează din 1235. „Minele au funcţionat timp de sute de ani. Rodna a aparţinut imperiului austro-ungar şi se duce ade aici aur. Se duceau valori care au întreţinut Coroana Austro-Ungară", povesteşte Năşcan.

Minerii s-au reprofilat

În 1989, în minele din Rodna lucrau 2560 de oameni, din care au mai rămas 802 în 2000. Încet, încet, oamenii s-au împuţinat până în 2006, când minele au fost închise. „Cheltuielile cu exploatarea minereurilor neferoase depăşeau profitul. Coborai în mină cu 2000 de lei şi scoteai 1000", expplică primarul. După închiderea minelor, majoritatea oamenilor au ieşit la pensie. Ceilalţi au primit compensaţii de câte 20 000 de lei şi un salariu mediu timp de doi ani. După aceea, fiecare s-a reprofilat în funcţie de posibilităţi. „Fiecare s-a descurcat cum a putut. Unii în agricultură care erau mai în putere s-au dus în străinătate, alţii şi-au deschis câte un business local", spune primarul.

Le-au mai rămas opaiţele şi saboţii

Dintr-o meserie care a menţinut, pre vremuri, prosperitatea zonei şi a asigurat traiul mai multor famii au mai rămas doar câteva opaiţe, saboţi din lemn, baroase, lămpi cu carbit, costume de mineri şi imagini cu oam