Societatea românească este dezgustată de politicienii vechi, dar nu vrea să renunţe la ei.
La numai câteva luni după ce consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu vorbea despre posibilitatea înfiinţării unei noi formaţiuni pe care a numit-o simbolic „Albă-ca-Zăpada", se lansa mişcarea civică „Alianţa pentru o Românie Curată". Iniţiatorii mişcării au început prin a mătura frunzele din curtea Grupului pentru Dialog Social, dar scopul asumat este mult mai înalt: promovarea „bunei guvernări şi a celor care o practică". Deşi apropiată în timp, lansarea „Alianţei" nu este efectul profeţiei lui Lăzăroiu, ci rezultatul unei situaţii simple.
Guvernarea PDL cunoaşte un proces de uzură fără precedent. În mod paradoxal, partidele din Opoziţie, PSD şi PNL, s-au blocat pe paliere deloc spectaculoase, dacă ţinem cont de efectele anti-sociale ale măsurilor puse în practică de Guvernul Boc. Or, nici liberalii, nici social-democraţii n-au făcut saltul decisiv pentru a fi siguri de o victorie detaşată la următoarele alegeri. Cercetările sociologice au remarcat ascensiunea partidului inexistent al lui Dan Diaconescu. Este un balon de săpun, care se va sparge repede. Această aşa-zisă formaţiune politică nu poate funcţiona pentru că un partid este ceva mai mult decât o emisiune senzaţionalistă. E nevoie de cadre, de structuri organizatorice şi de bani. Dacă cineva are interes, Partidul Poporului ar putea să agite apele, dar nu pe post de „Albă-ca-Zăpada", ci de „Muma-Pădurii".
Dacă la Opoziţie, nu, dacă la partidele exotice, nu, atunci unde sunt voturile nemulţumiţilor atât de numeroşi în România? În Ungaria, o situaţie similară a dus la victoria zdrobitoare, cu 70%, a lui Viktor Orban. La noi, nu a apărut un Viktor Orban, un politician care să adune toate voturile imensei majorităţi dezamăgite de starea de lucruri din ţară.
De fapt, scena este ocupată de act
