Noua elita roma reprezinta un grup care s-a afirmat prin forte proprii. Se deosebeste de parcursul elitei guvernamentale a majoritarilor, cei mai multi sint figuri noi, necunoscute inainte de schimbarea politica din 1989. Sint oameni relativ tineri. Si-au dobindit reputatia si recunoasterea ca urmare a eforturilor personale, a angajarii intr-o cursa pentru dezvoltarea comunitatii si ocuparea unor pozitii in spatiul public. Cind vorbim de elita roma lucram cu stereotipuri. Ne gindim imediat la o anumita categorie, mediatizata pentru pitorescul ei. Au titluri „nobiliare", au un aer folcloric, se individualizata prin imbracaminte si obiceiri si adesea nu au avut nevoie de studii sau calificari inalte pentru a se afirma si a fi recunoscuti; ei detin o autoritate locala, transmisa pe cale ereditara, prin traditie. "Ei,traditionalistisiinchisi, sint vizibili, sint diferiti..." Sint o „elita autoproclamata, ei sint, de fapt, false elite. Ei sint pitoresti, mass media ii prefera, dar nu sint elita" . Am reunit aici doua opinii ale unor reprezentanti ai intelectualitatii roma din Iasi. Manualele numesc elita clasa politica conducatoare, desemneaza pe cei care au notorietate sau care ocupa pozitii intr-o ierarhie a competentelor: manageri, inalti functionari, guvernamentali, „tehnicieni", birocrati. Ei sint formati, de regula, indeosebi in societatile occidentale, in „scoli inalte" si devin profesionisti ai puterii. Prin competenta, ei „urca" in politica, in viata sociala, in economie, ocupa locuri in structurile de putere, se plaseaza convenabil intr-o ierarhie. Ei exprima „politica statului", puterea institutionala, clasa decidentilor. Toate societatile sau colectivitatile sint guvernate de elite, aceasta este o tautologie prin care se exprima pozitia de autoritate a unui grup. Fiecare elita are insa mijloacele sale de a se impune, diferite de ale altora, dar principalul est