Care sunt motivaţiile şi scopurile tatuajelor? Care ar fi legătura între tatuaj şi religie? Este tatuajul un păcat sau nu? Iată câteva întrebări la care vom încerca un răspuns din perspectivă teologică, asupra unui fenomen în dezvoltare.
Aş dori, dragă cititorule, să nu începi citirea acestui text dacă simţi că vei avea mustrări de cuget. Scopul meu nu este nici pe departe înfierarea, osândirea, umilirea sau persiflarea celor ce poartă deja unul sau mai multe tatuaje. Căci nici un creştin nu are dreptul de a osândi, ci dimpotrivă, el trebuie să devină lumina lumii şi sarea pământului. Tocmai de aceea, doresc aducerea în spaţiul dialogului, de pe blogurile Adevărul, a unei încercări de analiză teologică a fenomenului tatuajelor. Despre acesta cred că putem fi cu toţii de acord că este în creştere. Ca atare, provocarea de abordare teologică în mediile de comunicare este mare. Mai mult, cred că epoca subiectelor tabu este de mult apusă. Iar aceasta se reflectă cel mai bine tot aici, în diversitatea de idei şi opinii, pe blogurile Adevărul.
Mai întâi, ce se vrea a fi tatuajul? Se cunoaşte că, încă din vechime, tatuajul nu a fost un simplu desen făcut pe piele fără motiv. Adeseori, el era un mijloc de exprimare a unor idei filosofice sau credinţe religioase.
Odată cu trecerea vremii, tatuajul a dobândit şi o importantă funcţie socială, deoarece el certifica apartenenţa la un oarecare grup social. În acest caz, tatuajul dobândeşte un important rol psihologic de integrare a unei persoane într-o colectivitate, dar şi pe cel de afirmare a personalităţii cuiva. Există chiar cazuri în care membrii unui grup social folosesc tatuajul ca semn de identificare a membrilor.
Mai nou, tatuajul a dobândit şi un rol decorativ, de împodobire a trupului. În această situaţie, el poate îndeplini diverse funcţiuni: atragerea privirii asupra purtătorului, semnalarea une
