Magnatul de Bacau
Prin forta imprejurarilor, am respirat aceeasi marca de aer cu foarte multi turnatori ai fostei Securitati. Toti sunt, astazi, bine mersi. Care profi universitari, care sefi de gazete, care deputati ori senatori.
Din cand in cand, dar nu foarte des, cate unul o mai coteste spre lumea celor drepti, si-atunci, cum e pilda din stramosi, paginile de ziar bocesc in berna. Citim cu totii dulcegarii sub forma de condoleante, crucindu-ne cat de integru a fost raposatul, fara pata, grabnic iubitor de aproape, desi deseori l-a turnat pe-acest aproape.
Din pleiada de turnatori cunoscuti de mine, o sa vi-l prezint acum pe-un fost coleg de facultate.
Colegul acesta al meu era o lichea fara cusur, si ne turna, c-o totala dezinhibitie, la profii securisti. Ne chema la terase cu bere, ne-ndemna sa trancanim si-apoi isi impartea atentia intre noi, privindu-ne c-un ochi la faina si altul la slanina, c-o ureche hais si alta cea.
Din pricina ca Natura ii potrivise peste caracter o jabulica de fizic - la care partea femeiasca rar consimtea - colegul ne ura pe toti, ca un neahalit al urii, turnandu-ne fara discriminare de rasa, sex sau religie.
Fireste, colegul era un datator in gat innascut, dar n-o sa pricep de ce toti profesorii ii cautau in coarne. A ispravit facultatea fres, fara sa-nvete nimic, dar nimic-nimic-nimic. Creierul sau trebuia sa fie mereu odihnit, pentru ca notele informative cer efort cerebral si chiar talent (nu-nteleg de ce intarzie sa apara, in librarii, primele volume de note informative alese).
Colegul meu e astazi magnat de Bacau, si stim cu totii ce-nseamna asta. Vorbeste despre facultate cu dispret, criticand faptul ca-ntr-o asemenea institutie se face orice, numai carte nu. Timp pierdut, ce mai!
Intr-o zi, cineva a-ndraznit sa-i bata obrazul, amintindu-i trecutul sau