Regimul comunist a reuşit să şteargă vechile denumiri ale mahalalelor din Focşani , dispărând astfel nume precum Asanache, Arion, Gramei , Călcâi , Raion , Grădinari, Cherestegii , Postăvari, Pielari, Blănari, Armeni, Sârbi, Israeliţi, Călugăreasa, Fânăriei, Însuratei,Bordeasca, Stamatineşti, Săpunari, Sfântu Dumitru, Domnească.
Cartierele Obor, Bahne, Gară, ANL Sud şi Democraţiei ,Laminorul, Mîndreşti sunt cunoscute azi de toţi focşănenii, dar foarte puţini cunosc cum s-au format aceste cartiere.
Zona Bahne a fost la începuturi un sat într-o zonă mlăştinoasă, provenită de la ploi şi apa ce se scurgea din canalul despărţitor al celor două provincii româneşti. Printr-o serie de lucrări, zona a devenit bună pentru organizare de grădini.
„Teritoriul a ajuns cu timpul o singură proprietate în mâna unui singur om , mai exact a două femei, boieroaica Ruxanda Stamatin până pe la 1900 iar până la 1945 a principesei Constanţa Ghica , acestea fiind de fapt rude. După două reformele agrare, terenul a fost expropriat şi acoperit o parte de o zonă urbană intens populată , iar cealaltă parte s-a transformat în teren bun pentru agricultură în vremea comunistă, prion înfiinţarea IAS Focşani, iar mai nou a devenit un loc propice dezvoltatorilor imobiliari . Zona aflată în intravilan este parţial acoperită cu case, iar cealaltă parte cu blocuri”, ne-a precizat istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
Zona Tăbăcari este evident că a primit această denumire de la meseria pe care o efectuau locuitorii acestei artere cunoscute din Focşani. Ciudat este că alte nume de meserii nu s-au mai păstrat în nomenclatura urbană, deşi oraşul a fost plin cu bresle de meseriaşi.
„Poate importanta străzii, poate lungimea ei, poate hotarul despărţitor dintre principate, ce trecea exact pe aici, au făcut ca această îndeletnicire, tăbăcăria, să se transfe
