În pauzele dintre bălăcărerile cu Ponta şi Antonescu, preşedintele a început să se ocupe de viaţa lui Cătălin Predoiu, deocamdată pe principiul datului din casă, căci bârfa formă de dezvăluire e o trufă pe care mulţi o apreciază prin grădinile noastre zoo-politice.
Dar care e treaba, că nu degeaba a mai deschis domnul Băsescu un nou front, acum în prag de iarnă?
Treaba e că, Mişcarea Populară nu mişcă deloc. De când şi-a luat preşedintele la revedere de la PDL, în faimoasa scenă din faţa ferestrei, şi după vreo două runde de cafele băute mediatic duminica pe la prânzişor, martorii lui Tomac s-au liniştit înainte ca agitaţia să le strice siesta.
Ceea ce nu este o veste bună pentru Traian Băsescu. Mişcarea Populară ar fi trebuit să producă efervescenţă, să coaguleze dreapta şi să ia la europarlamentare un scor care să o propulseseze într-o poziţie de negociere puternică pentru a putea impune un candidat propriu la preşedinţie.
Din toată această mare strategie nu prea s-a ales mare lucru. Cu trei-patru consilieri prezidenţiali, dintre care doar unul, domnul Lăzăroiu, continuă conştiincios pe blog munca de curea de legătură cu masele largi populare, e cam puţin să te aştepţi la mari victorii în primăvară. Pentru ca lucrurile să fie şi mai neplăcute, PDL se încăpăţânează să stea pe la 15-17% în sondaje şi are potenţial de creştere. Structura de partid din teritoriu nu a migrat unde ar fi trebuit să migreze, iar, fără organizaţii locale, nicio formaţiune nu poate spera că va rupe gura târgului la alegeri, indiferent dacă sunt parlamentare, europarlamentare sau prezidenţiale.
Aşa că, Traian Băsescu a venit cu ideea coagulării dreptei înainte de alegerile europarlamentare şi nu după. Vasile Blaga a devenit din nou frecventabil, chiar dacă Traian Băsescu se jurase că nu mai discută neam cu şeful partidului fost de suflet, dar decăzut din toate po
