In vara trecuta decizia lui Ion Iliescu de-a nu mai candida la alegerile parlamentare facea mare valva. Multi comentatori asimilau - in mod eronat - cu o retragere din politica, ceea ce era de fapt o adaptare a unui politician abil la o noua regula a jocului electoral. Despre retragere a vorbit imediat dupa aceea si Radu Campeanu. “Ma retrag si eu” a spus senatorul liberal. Declaratia a fost preluata de ziarele din ziua respectiva pentru a fi uitata de toata lumea a doua zi. N-a ajuns subiect de talk-show-uri sau de dezbateri politice. Si aceasta cu toate ca, douazeci de ani mai devreme, Radu Campeanu, fost detinut politic, conducea principala forta de opozitie fata de regimul vechilor fostilor comunisti, instaurat de Iliescu.

Era vremea cand partidele zise “istorice”, PNL si PNTCD reprezentau pentru opozantii anti-comunisti singura speranta pentru o Romanie eliberata de ororile trecutului. Evenimentul retragerii in anonimat a lui Radu Campeanu, eclipsat mediatic odata in plus de Ion Iliescu, ilustreaza esecul iremediabil al partidelor istorice. O analiza a evenimentelor petrecute in acesti ani ne ajuta sa-l intelegem.

La inceputul lui 1990, partidele istorice isi recastigau dreptul la o existenta legala. In acea atmosfera confuza de dupa caderea comunismului, in care fosti dizidenti cunoscuti precum Mircea Dinescu se transformasera in sustinatori ai noului regim Iliescu, partidele istorice au fost la inceput privite cu multa suspiciune. A fost nevoie de cateva luni pentru ca ele sa poata intra in rolul de opozanti fata de ex-comunistii aflati la putere. La prima campanie electorala din mai PNL-ul - pe atunci cu un potential electoral superior PNTCD-ului - lansa un clip electoral foarte agresiv cu mesajul “Alungati lupii!”. Lupii amenintatori din clipul respectiv ii reprezentau fireste pe fostii comunisti care urmau sa prade in continuare odat