Vă întrebaţi ce mănîncă şi ce beau Pintilii, Bourceanu, Tănase sau Mihai Costea? Tot ce mănîncă şi ce beau Schweinsteiger, Reus sau Goetze!
Axioma numărul 1. Steaua arată altfel decît ceilalţi.
Axioma numărul 2. Steaua arată aproape la fel ca şi ceilalţi.
Nu este nici o greşeală, doar că trebuie să explicăm ceva. “Ceilalţi” din primul enunţ sînt echipele de la noi. “Ceilalţi” din enunţul secund sînt echipele din fotbalul mare. În special echipele de top din Germania.
24 de meciuri în 3 luni şi jumătate. O medie de aproape 7 meciuri în fiecare lună, program comparabil cu al unei formaţii importante din Europa. Vorbim despre Steaua, care dictează în campionatul intern şi a evadat în grupa din Europa League. Neobişnuită cu un ritm infernal susţinut prin rezultate devastatoare pentru adversari, lumea a început să vorbească. Lumea, adică ceilalţi ai noştri, abia aşteaptă să vorbească. Să bîrfească, să îşi pună întrebări. Cea mai la îndemînă: ce iau aceşti băieţi? Ce jar mănîncă ei, ce beau de ajung să alerge de trei ori cît “ceilalţi” şi cam la fel cu “ceilalţi”? Ce poţiuni magice ingurgitează Mihai Costea şi Tănase, care fac şi faza a doua, şi faza a treia, de-ar exista, şi nu se mai accidentează neam? Întrebări răutăcioase ale unor oameni roşi de invidie? Sau întrebări ce şi le-ar pune orice persoană căreia îi place să gîndească liber?
Steaua reghecampfiană ediţie 2012 a investit în cîţiva jucători importanţi şi într-un sistem nou de pregătire fizică. 300.000 de euro în utilarea unei săli de antrenament. Alţi bani în cooptarea preparatorului german Thomas Neubert, suspectat de “ceilalţi” a fi replica teutonă a doctorilor Ferrari sau Fuentes. Steaua mai scoate din buznar pe sezon 100.000 de euro pentru vitamine şi stimulente nutritive. Practic, tot ce au la dispoziţie Borussia Dortmund, Bayern sau Schalke ne este accesibil acum şi nouă, spu
