De zece luni, Cabinetul Tariceanu se loveste de tot felul de plagi, de la sase valuri de inundatii la atacul misteriosului virus al gripei aviare, iar in restul timpului, insuficient, ce e drept, a De zece luni, Cabinetul Tariceanu se loveste de tot felul de plagi, de la sase valuri de inundatii la atacul misteriosului virus al gripei aviare, iar in restul timpului, insuficient, ce e drept, a avut ca principala preocupare sa se infunde in tot felul de probleme care de care mai presante si mai importante pentru populatie, cum ar fi inlocuirea sefilor celor doua Camere sau a presedintilor consiliilor judetene. Demisia ministrului Mircea Miclea cade cum nu se poate mai prost amintindu-le conducatorilor, intr-un mod prea brutal pentru gusturile multora, ca singurul lucru cu adevarat important pe care il au de facut este sa guverneze. De la introducerea cotei unice, programul cu care s-a obtinut votul de incredere in parlament a fost lasat de izbeliste, tot ce s-a mai miscat fiind in domeniul justitiei prin asumarea raspunderii. Si la vara cald au sperat partidele din Coalitie, dar nu a fost sa fie. Pana sa se bucure tot norodul ca Nastase si Vacaroiu au fost dati pe usa afara si ca s-au taiat capetele balaurului pesedist in judete, preturile frig din ce in ce mai rau la buzunare, inflatia s-a trezit din amorteala, deficitele cresc ametitor, bugetul se subtiaza, iar acolo unde situatia era rea, cum ar fi invatamantul, devine si mai rea. Cand s-a pus, firav, problema gasirii unor solutii, s-a venit cu idei recuperate din deseuri, cum sunt impozitul pe scaunul din carciuma, taxa pe viciu si alte asemenea formule bune de luat ochii, dar inutile si chiar periculoase pentru mediul economic. Gestul titularului de la Educatie nu va aduce neaparat mai multi bani la bugetul ministerului, iar daca din ratiuni politice guvernul va mari alocatia pentru scoala, va lua banii taind d