Un Obama zâmbitor şi un McCain parcă deja înfrânt – amândoi decupaţi în carton – îşi aşteaptă invitaţii la o poză. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan Vălcăneanţu

1 /.

Într-una din sălile hotelului Howard Johnson din Bucureşti, câteva zeci de americani şi români îi iau de după gât pe candidaţi, absolut prieteneşte. Începe lunga noapte a alegerilor, varianta autohtonă - cu o fotografie, un vot simbolic în urna aşezată alături, un pahar de vin şi o gustare în care este înfipt steagul Statelor Unite.

Prin sală roiesc politicieni ca Vasile Blaga sau Gabriel Oprea, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei Valeriu Turcan, fostul director al SRI Virgil Măgureanu sau prezentatoarea de ştiri Andreea Esca.

Pe ecranul din mijloc, CNN îşi încălzeşte cronometrele şi calculatoarele de procente, iar în fundal se aude, la fix, o muzică de prin anii ’50. E noaptea la sfârşitul căreia mulţi dintre oamenii adunaţi la invitaţia Ambasadei SUA la Bucureşti îşi vor sărbători preşedintele cel nou.

Aproape nu contează numele lui, aşa pare cel puţin. “Amândoi sunt buni”, e de părere Jim Raffaele, ajuns pe aici acum şase ani, pentru a ridica afacerea cu petrol a unui american de origine română. Unul dintre candidaţi capătă însă avans, în ochii săi: “Obama este mai tânăr şi mai energic”.

Îi spun că mă miră excesul de optimism în jur, iar Jim Raffaele exclamă: “America este America! Are suişuri şi coborĂâuri, dar este o Americă bună”. Spune “a good America” ca şi cum ar vorbi despre copilul lui, îi poate ierta orice. “Ce are minunat ţara asta e că poţi s-o iei oricând de la capăt”, îl completează zâmbitor partenerul său, Marius Tripşa, româno-americanul cu investiţia de aici. Sunt oameni cărora, dacă n-ar fi sau dacă n-ar fi devenit americani, le-ai spune “ciud