Site-ul ICR este, din momentul în care echipa preşedintelui Andrei Marga a preluat conducerea, un spaţiu virtual extrem de instructiv. El devine laboratorul în care se alcătuieşte şi se rafinează viziunea despre cultură şi naţiune a guvernării actuale. Nimic nu poate fi mai dramatic decât acest contrast dintre intervenţiile echipei actuale a ICR şi ceea ce rămâne din vechea imagine grafică şi intelectuală a instituţiei lichidate prin intermediul ordonanţei de urgenţă. Trecerea de la interfaţa prietenoasă la inflexibilitatea de limbaj de lemn a gazetei de perete s-a realizat, aproape instantaneu. Poarta de comunicare a ICR a fost redusă la poziţia de canal colector în care se adună, cu meticulozitate, comunicatele acestui ICR schimbat la faţă, regândit spre a gestiona provocările “ societăţii cunoaşterii”.

Apogeul acestei strategii de eliminare programatică a oricărei linii de continuitate cu echipa anterioară şi cu trecutul demonizat de propagandă pro-prezidenţială, ( spre a relua sintagmele dominante în mediile culturale şi politice ce au salutat şi legitimat decapitarea ICR) este apariţia unui lung manifest, cu titlul “ Măsuri pentru consolidarea cunoaşterii şi prestigiului culturii române întreprinse de ICR de la 1 octombrie 2012”. În cele 33 de puncte pe care le enumeră, planul de măsuri este un manifest în care se poate întrevedea autentica miză legată de adoptarea Ordonanţei de urgenţă- codificarea misiunii ICR de oficină de propagandă a regimului actual.

Recursul la frazeologia specifică ultimelor săptămâni, ( de la obsesia relativă la societatea cunoaşterii până la elogiul ştiinţelor tari ) maschează inabil ţinta esenţială asumată de acest program ideologic - concentrarea exclusivă pe eforturile de promovare/ cosmetizare a imaginii României în lume. Identitatea naţională va fi gestionată, centralizat, de către noua instituţie. “ În fiecare Inst