Vedeta a dat în tinereţe de două ori admitere la Teatru şi a picat, dar un spectacol la Bulandra i-a arătat că acesta este drumul ei. Tora Vasilescu vorbeşte despre cum a „fugit“ de Capitală spre un trai relaxat la casă, în Buftea dar şi despre perioada de început a carierei sale.
„Adevărul": Cum v-aţi îndreptat către actorie?
Tora Vasilescu: Încă de la grădiniţă am fost mereu pe scenă. Când am dat a doua oară la Teatru şi am picat, am vrut să dau la Psihologie, eram hotărată, începusem să mă pregătesc, dar ducându-ma la un spectacol la Teatrul Bulandra, am simţit că funii de energie mă trăgeau înspre scenă! Era un sentiment de disperare că nu pot trăi fără teatru.
Puteţi contura două momente importante care v-au marcat evoluţia profesională?
Cred că este vorba despre întâlnirea cu profesoarea mea de română, doamna Mihăileanu, şi profesoarea de actorie, la clasa căreia am fost, actriţa Eugenia Popovici.
Ce a însemnat rolul Ninei din „Glissando" pentru dumneavoastră?
Imi place să spun, amuzându-mă, că personajele pe care le-am interpretat sunt ca şi reale în „lumi parelele". M-am identificat cu ele la timpul respectiv, apoi le-am părăsit şi mi-am trăit propria viaţă.
Cum v-aţi înţeles cu Ştefan Iordache pe platou?
Cu Ştefan Iordache am lucrat în respect faţă de talentul şi profesionalismul lui. În timpul filmărilor şi mult timp după aceea am fost prieteni de casă, cum se spune, ne faceam deseori vizite în familie.
Cum vă descurcaţi în momentele în care rolul pe care îl aveţi de interpretat este în conflict cu starea dumneavoastră sufletească?
A fost o situaţie când eram în conflict cu partenerul şi aveam de jucat o scenă în care, îndrăgostită ca personaj, trebuia să-i spun „te iubesc!". Mă gândeam să nu interpretez cu prea mult talent, să nu-l fac să confunde ficţiunea cu realitatea!
Aţi început