Majoritatea oamenilor au auzit de Albert Einstein, dintre aceştia mulţi ştiu despre teoria relativităţii, mai puţini dintre ei cunosc celebra formulă E=mc2, şi mai puţini ştiu ce înseamnă, iar foarte puţini o înţeleg cu adevărat.
Majoritatea oamenilor au auzit de Albert Einstein, dintre aceştia mulţi ştiu despre teoria relativităţii, mai puţini dintre ei cunosc celebra formulă E=mc2, şi mai puţini ştiu ce înseamnă, iar foarte puţini o înţeleg cu adevărat. Experimentul Philadelphia s-a bazat pe teoria relativităţii şi pe teoria cîmpurilor unificate ale lui Einstein.
Să privim din interiorul lor cercetările care au culminant cu şocantul experiment Philadelphia. Aşadar, ne aflăm pe vasul Eldridge, în 1943. Trebuie asigurată învelirea navei de război cu un cîmp magnetic ovoidal, care să creeze un blindaj magnetic faţă de minele magnetice. Ne aflăm lîngă un generator de cîmp magnetic puternic ce va produce din centrul vasului pînă în afara lui forţe puternice de cîmp magnetic. Acest cîmp este rotit pînă la viteze de rotaţie apropiate de viteza luminii. La un asemenea cîmp, tot ce se află în interiorul lui este supus efectului relativist al timpului. Cu cît creşte frecvenţa generatorului, cu atît creşte rotaţia cîmpului magnetic. Ceasurile noastre, ale celor care ne aflăm în interiorul cîmpului sau „bulei magnetice“, funcţionează pentru noi la o viteză normală, dar, dacă privim ceasurile din exterior, ele au o viteză mare. Cu cît cîmpul magnetic ne apropie de viteza luminii, cu atît timpul de pe navă este mai „îngheţat“, iar lumea exterioară dispare, noi îndreptîndu-ne cu viteză mai mare către viitor. Ajungînd la o viteză şi mai mare, cu puţin superioară vitezei luminii, ne îndreptăm foarte repede către trecut. Dacă în acest moment privim ceasurile noastre, vom vedea că acestea merg înapoi. La viteza luminii, noi ne putem deplasa cu o viteză fulgerătoar