Traian Basescu nu e interesat de secuime si nici de cat de bine sunt reprezentati maghiarii din Romania. Nu din acest motiv s-a dus in Ardeal. Atacul la UDMR (pentru ca deja putem vorbi de un atac sistematic) are drept miza distrugerea unuia dintre partidele cele mai stabile de pana acum din Romania post-decembrista. UDMR, fragilizat de aceste atacuri, precum si de implicarea inca insuficient explicata a lui Traian Basescu in problematica maghiara, se confrunta cu pericolul de a nu mai putea depasi pragul electoral la alegerile europene si, ulterior, de a nu mai conta in calculele privind majoritatea guvernamentala. Indiferent daca atacul este motivat de dorinta de a distruge potentialul UDMR de a obtine un rezultat bun la europene, pe fondul unei participari generale foarte mici sau de dorinta de razbunare pe gesturile anti-prezidentiale ale echipei lui Marko Bela, putem anticipa ca efectele sale il vor ajuta direct pe presedinte. Fiindca, lovind UDMR si sprijinind UCM, Basescu va scapa de un adversar incomod.

Nu e prima data cand Basescu incearca sa scape atat de direct de adversari. Intr-una din analizele Institutului PRO, descriam cum incearca presedintele sa contruiasca, in oglinda, o alta clasa politica. Nu stiu daca este vorba de un efort constient sau de rezultatul paradoxal al comportamentului sau obisnuit. Dar, dincolo de actiunile prin care contesta majoritatea actorilor politici traditionali, se intrevede o constructie politica foarte interesanta. Nu este partidul prezidential pe care anul trecut am fi crezut ca si-l doreste, ci o imagine mult mai ampla, mult mai spectaculoasa si mai radicala in consecintele sale: este vorba de o noua harta politica in ansamblu. Este Romania lui Basescu, cu alte partide politice, cu alte voci si cu alte forme de reprezentare si de exercitare a puterii, aparute parca in oglinda.

Metafora oglinzii este oricu