Domnu’ Botiş e un dur, el trebuie doar să taie şi se aşteaptă să fie adulat pentru curajul lui.

Nu atât tăierile de salarii şi de venituri sociale şochează societatea noastră, ci aroganţa cu care miniştrii lui Boc îşi anunţă măsurile draconice. În numai câteva săptămâni de când a ajuns responsabil cu probleme de muncă în cadrul Guvernului, Ioan-Nelu Botiş a dobândit un lustru patinat de vechil, aşa cum era zugrăvit personajul în literatura proletcultistă: omul care pune botniţă ţăranilor aduşi la culesul viei. Domnu' Botiş e un dur, el trebuie doar să taie şi se aşteaptă să fie adulat pentru curajul lui de a reduce perioada de acordare a indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor. În mod paradoxal, titulatura oficială a moşiei pe care stăpâneşte Ioan Botiş este „Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale". Domnul ministru a prezentat mai multe variante de reducere a indemnizaţiilor, dar nu a arătat un minim calcul de costuri şi beneficii. Se zice că măsurile sale ar duce la economisirea a 0,4% din PIB. Dar nu era de minim bun-simţ să facă publice calculele economice pe care ar fi trebuit să-şi fundamenteze măsurile? Presupunând că asemenea calcule ar exista, fireşte.

Impresia este că Guvernul dă cu toporul. Obsesia este acordul cu FMI. Oare obsesia nu ar trebui să fie soarta copiilor? Ce este mai ieftin: să laşi mamele doi ani acasă sau să rişti apariţia unor generaţii de copii afectaţi în dezvoltarea lor de lipsa mamei trimise la muncă? Nu este vorba despre populism, ci despre viitorul unei naţiuni. O decizie în domeniu trebuia luată după consultarea specialiştilor, dintre care nu trebuiau să lipsească pediatrii şi psihologii. În loc de asta, Botiş ne serveşte cu lozinci răsuflate, iar Roberta Anastase ne zice că în doi ani se deprofesionalizează mamele! Serios, dar de unde ştii, doamnă preşedintă? Câte femei au venit la dumneata şi s-au plâns