O carte cum nu e alta va fi lansată miercuri seară, de la ora 18.30, la Librăria Dalles: cel mai recent roman al lui Dan Stanca, “Craii şi morţii”, apărut în colecţia „Proză” a Editurii Cartea Românească. Volumul este o originală replică, “peste mode şi timp”, la un roman clasic al literaturii noastre, “Craii de Curtea-Veche” de Mateiu I. Caragiale.
Pe lângă prezenţa autorului, destul de rar la vedere în aceste vremuri de restrişte, lansarea organizată de Editura Polirom mai aduce laolaltă câteva nume grele, de intelectuali de clasă, spirite afine scriitorului lansat: reputatul critic literar Dan C. Mihăilescu şi eseistul Sorin Lavric; moderatorul lansării va fi Daniel Cristea-Enache, un alt critic literar care s-a ocupat, de-a lungul vremii, atent de opera autorului.
Un proiect romanesc unic
Este cel de-al 18-lea roman publicat de Dan Stanca, într-o operă care cuprinde peste 20 de titluri (adăugând şi volumele de proză scurtă, eseistică, publicistică). Şi aceasta nu în decenii de viaţă, ci practic doar în ultimii 20 de ani, de când acest scriitor, optzecist ca naştere dar asociat cu generaţia ’90 din cauza debutului întârziat în volum, şi-a pus prima oară semnătura pe o carte (romanul “Vântul sau ţipătul altuia”, în 1992). Dintre aceste titluri, doar trei romane au fost “de sertar”, restul sunt scrise în întunecatele decenii care au urmat anului 1989.
Nereceptat cum trebuie, la adevărata dimensiune şi anvergură a proiectului său, nu numai romanesc, ci şi intelectual (şi, aş spune, şi existenţial), Dan Stanca îşi continuă neabătut drumul pe care şi l-a ales. Poate, aşa cum spune Sorin Lavric pe coperta cărţii recente, e vorba de un “scriitor pe care îl damnăm în viaţă, ca să ne lăudăm cu el după moarte” (cine ştie? nebănuite sunt căile Receptării).
Scrisul ca act existenţial
În orice caz, avem de-a face cu un scriitor care scrie pe
