Observator Cultural
acum o luna
© Uniunea Scriitorilor din România Dacă primul Livius Ciocârlie, în acord cu hipermodernismul anilor ’60, era un teoretician fără morgă, de un didacticism tolerant, un „telquel”-ist ironic, deloc tehnicist, „apucăturile semiotice”, stimulate de obligațiile profesorale, l-au părăsit curînd. Beneficiase de un sejur parizian, sub îndrumarea lui Gérard Genette; se bucurase de atenția lui Derrida, în prelungite discuții libere; „absorbise” teoria, dar, antidogmatic din fire, nu a marșat. M