Dacă-i întrebi pe localnicii mai vechi decât Revoluția din 1989, o să-ți răspundă că „Amara era lux, era bijuterie. Veneau străinii, nemți, polonezi, la tratament aici”. Parcul, aleile de lângă plaje, hotelurile, teatrul de vară – toate arătau ca în cărțile poștale. Timpul a trecut, apa a scăzut, lăsând pe pietre o umbră lungă, tivită cu sare.