Dublul româno-suedez a trecut în semifinale de Alexander Peya/Philipp Petzschner cu 4-6, 6-3, 10-4.
Tecău şi Lindstedt au început să joace împreună în aprilie 2010. La mai puţin de un an de cînd cei doi au format un dublu, suedezul şi românul au cu ce se lăuda. Au terminat anul trecut pe poziţia a 11-a în ierarhia mondială a perechilor, au cucerit patru trofee, s-au luptat pînă în ultima clipă pentru un loc la Turneul Campionilor şi au ajuns în finală la Wimbledon.
Atunci cînd au făcut bilanţul şi au realizat că pe lîngă succes au fost şi multe lucruri care n-au mers. "Ne-am dat seama că nu am fost constanţi, am urcat, am coborît şi tot aşa. Au fost multe victorii frumoase, dar şi multe înfrîngeri încă din primul tur. Acum încercăm să nu mai repetăm greşelile din trecut", a spus Robert. Ca obiectiv pentru noul an au cîştigarea unui turneu de Mare Şlem. "În 2010 am ajuns în finală la Wimbledon. Făcînd acest lucru, ne-am dat seama că atunci cînd jucăm la potenţial maxim putem să învingem pe oricine, aşa că în 2011 e clar ce ne dorim", a explicat suedezul.
Dar pînă acolo, Tecău şi Lindstedt sînt la un pas de a cîştiga al cincilea trofeu, la Brisbane. Ei au trecut, sîmbătă, în semifinale, de dublul austriac Alexander Peya/Philipp Petzschner. Horia şi Robert au reuşit să cîştige, deşi au pierdut primul set, 4-6, 6-3, 10-4. În supertie-break, dublul româno-suedez a avut parte şi de un pic de noroc. "La 3-3 am făcut două puncte la rînd. Prima dată mingea a atins fileul şi a picat în terenul advers, apoi am prins un retur cu rama care a fost cîştigător", a spus Horia Tecău, din a cărui rachetă au plecat ambele puncte. Dar bucuria celei de-a şasea finale disputate împreună a fost un pic umbrită de accidentarea pe care a suferit-o suedezul. La 2-1, în ultima parte a întîlnirii, el a chemat fizioterapeutul. "Se pare că es
