Giuleştenii au făcut cel mai bun meci al începutului de sezon, dar nu au putut înscrie mai mult de un gol
Rapidiştii bătrâni par veniţi direct din Cişmigiu. Au acea eleganţă în vorbire şi o nemulţumire uşor aristocratică în orice privinţă. Aşa sunt ei. Unul cu pantalonii gri şi cu o camaşă cu mâneci scurte de-un albastru deschis urcă grăbit în liftul de la Naţional Arena. În boxa din cutia de sticlă a rămas şi acum imnul Europa League. Nu-i place: "Parcă îţi spune să o iei la sănătoasa! E prea grăbit". Încerci să afli ce l-a îndemnat să vină pe stadion. Pe el şi pe ceilalţi o mie şi ceva de oameni.
- O întrebare am. Poate sună prostesc, dar de ce aţi venit totuşi la meci, că echipa nu prea mai are şanse să meargă mai departe?
- Dar tu de ce ai venit, băiete?
- Asta mi-e datoria…
- Exact! Vezi că ţi-ai răspuns singur?!
Poate pentru ei, pentru suporterii giuleşteni, să vină aproape de echipă chiar şi atunci când nimeni nu mai speră la nimic e o obligaţie. Un altul răspunde la aceeaşi întrebare printr-un ridicat din umeri. E clar că prezenţa pe stadion e un gest reflex, nu neapărat o plăcere. Dar oamenii din teren par să fie dornici să le facă faţa mai senină fanilor. Asta după ce în tur aceştia s-au simţit mici şi neputincioşi. Herea e impecabil şi controlează mingea după bunul plac. Teixeira la fel. Chiar şi Roman pare să fie complet schimbat. Ori la Rapid s-a întâmplat vreo minune între tur şi retur, ori olandezii sunt prea îngâmfaţi să mai ia în serios meciul de la Bucureşti. Un henţ în careu al lui van La Parra şi decarul giuleştenilor înscrie elegant din 11 metri (20).
Cum ar fi fost cu golul lui Roman?
Ai vrea să începi să speri, dar parcă ţi-e ruşine. Roman prinde după două minute şutul vieţii - ce viaţă amară! Tuşierul neamţ ridică fanionul, dar Rapid nu se opreşte. Nu cade, că oricum mai jos @N