„Procesul de individualizare a pedepsei în cazul acestor infracţiuni este îngreunat de faptul că acestea se plasează la extremele elementelor constitutive ale infracţiunii în sensul că, sub aspectul laturii subiective sunt săvârşite cu o formă minimă de vinovăţie, respectiv culpă, iar sub aspectul rezultatului produs se plasează la limita maximă a gravităţii. Elementul fundamental în procesul de individualizare este însa elementul subiectiv în condiţiile în care rezultatul socialmente periculos nu a fost urmărit de făptuitor. Din această perspectivă conduita culpabilă care s-a reţinut în sarcina inculpatului Huidu Şerban Sebastian, deşi de natură a atrage răspunderea sa penală, se plasează la un nivel relativ redus, astfel cum am menţionat anterior şi se circumscrie unui complex de factori cauzali dintre care nici unul excesiv. Nu în ultimul rând în procesul de individualizare a pedepsei instanţa a avut în vedere împrejurarea că scopul procesului penal a fost deja parţial atins inculpatul fiind, prin atitudinea manifestată pe parcursul întregii acestei proceduri, pe deplin conştient de consecinţele faptelor sale pe care a înţeles să şi le asume. De altfel din această perspectivă a asumării consecinţelor faptelor sale instanţa va observa că, deşi inculpatul ar fi avut în continuare dreptul să conducă un autovehicul până la finalizarea procesului penal putând solicita instanţei sau organelor de urmărire penală o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, acesta nu a uzat de acest drept. Faţă de toate aceste considerente, ţinând seama şi de celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, de limitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită astfel cum acestea au fost modificate ca urmare a incidenţei în cauză a art. 320/1 Cod procedură penală, în baza art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penal