- convorbire cu Pavel Campeanu -

Care ar fi "marea problema" legata de protectia sociala, in Romania, acum?

Sint doua! Doua probleme sociologice generale conexe, legate de institutie si de concept: de ce avem, daca avem, intr-adevar, nevoie de protectie sociala? Si care sint implicatiile faptului ca mecanismul investit cu asigurarea protectiei sociale este statul - mai exact puterea executiva? As sustine urmatorul punct de vedere: protectia sociala este marturisirea indirecta a unui esec al integrarii sociale. Sigur, exista forme de protectie inevitabile, practicate aproape de orice guvern (asigurarea unei retele de invatamint sau sanatate, nici acelea intotdeauna integral statale), dar, in cazul nostru, ea e adresata unor categorii frustrate, care nu reusesc sa se integreze in asa fel incit sa-si asigure o existenta autonoma, de persoane independente, inauntrul sistemului existent. In alti termeni, incapacitatea societatii de a-si integra o parte dintre membri se numeste excludere: aceeasi societate care ii exclude pe tineri ii si protejeaza pe tineri. Or, tinerii nu au nevoie sa fie protejati si nu au nevoie sa fie exclusi, ci sa fie pusi in conditii in care se pot afirma ca persoane independente. E necesara protectia sociala? Sigur, ea exista in tari mult mai avansate ca organizare si standarde generale de viata. Daca mecanismul care se ocupa cu asta e statul, el devine un redistribuitor al produsului social care va asigura protectia sociala fabricind indivizi dependenti. Din acest unghi, protectia sociala in tranzitie difera de aceea din societatile care n-au avut fericirea sa treaca printr-o astfel de experienta: in primul rind nivelul ei e foarte coborit intr-un stat ca al nostru - care trebuie sa fie generos fiind sarac lipit pamintului. In afara faptului ca n-are experienta sau ca modul in care-si promoveaza personalul decizional poate