Mircea IORGULESCU
Ca intr-un roman neverosimil de prost, in aceeasi zi in care presedintele Ion Iliescu isi prezenta candidatura si pentru Senat, la cimitirul Ghencea era inmormintat cu alai cel mai nereusit si cel mai extravagant dintre copiii lui Nicolae Ceausescu. Rapus, dupa toate aparentele, de o boala macar agravata si iutita, daca nu chiar provocata, de excesul de alcool si de alte excese, fiul fostului dictator comunist al Romaniei a avut parte de o inmormintare cu necuvenit aspect de funeralii nationale, sicriul fiindu-i acoperit cu tricolorul.
Ca si cum in Romania victimele alcoolului si ale dezmatului ar aspira la rangul de eroi ai natiei!
Nicu Ceausescu nu s-a ilustrat prin nimic special, in afara de un comportament excesiv, favorizat de privilegiile pe care le avea ca fiu rasfatat al parintilor sai. Spre deosebire de ceilalti doi copii ai cuplului Ceausescu, retrasi in existente cit de cit normale si cit de cit decente, lui, succesor cvasi-desemnat la conducerea partidului unic si implicit a tarii, i s-a construit o cariera politica dupa tot tipicul comunist. Desi avea mai degraba apucaturile si comportamentul unui neispravit. A ajuns in fruntea UTC-ului, a ajuns prim-secretar la Sibiu, a ajuns membru al celor mai inalte instante politice de atunci ale tarii - exclusiv in virtutea calitatii de fiu al parintilor sai. Rasturnarea din decembrie 1989 in acest rol, de "print mostenitor", l-a prins. A fost ori nu implicat in desfasurarea tenebroaselor evenimente din acele zile, nu se stie nici astazi. A fost insa arestat, judecat, condamnat, totul cu acea furie confuza in parte explicabila prin conjunctura, in parte explicabila prin obscure adversitati si spaime politice. Pus in libertate din motive medicale, s-a instalat intr-o existenta la limita dintre anodin si mondenitate, din care nu au lipsit, poate ca o prelungire a unor mai
