Delia Verdes

I-am auzit pe multi pustani decretind ca McDonald's e "altfel", ca e clar din "alt sistem" si ca asta e motivul pentru care isi cheltuiesc adeseori aici banii de buzunar.

Alt sistem...O chifteluta moale - "miez" si "temelie" ale unui esafodaj economic monumental. Apoi - acel soi de sinarhie McDonald's-Coca-Cola... In parte, fascinatia exercitata asupra teenager-ilor bucuresteni de proaspat aparutele localuri McDonald's este una a eficientei, a mecanismului silentios, "niciodata" expus griparii, impecabil. Desi forfotind de come-and-go people, desi fast , McDo induce sentimentul soliditatii. Banda rulanta devine perpetuum mobile - vesnicia s-a nascut la McDonald's! Paradox plauzibil aici, linga Dimbovita, unde nimic nu merge - iar daca merge, nu dureaza decit trei zile - si unde orice functioneaza bine si constant (adica tern!) e perceput ca o culme a spectaculosului. Inaparenta, arhitectura economica din jurul chiftelei e sugerata de aparente "citite" de "trecatorul indiferent" ca imbietoare: lumina (i-ai zice feerica, daca n-ar fi atit de egala si rece; oricum excesiva - pentru "noi" si fireasca - pentru "ei"); curatenie (ireala - pentru "noi"); caldura sau racoare, dupa anotimp iar nu dupa RADET... - tot atitea indicii ale normalitatii si, totodata, alteritatii.

Sigur, acest alt sistem nu e doar unul pur economic (gen "speranta noastra de mai bine") cu care pustanii postdecembristi, lipsiti de alt termen de comparatie decit precaritatea de Balcani, se identifica magic. Hamburgerul-vedeta se afla in centrul unui la fel de monumental esafodaj de discurs. Publicitar: o mare parte din banii pe care ii platesti pentru o sticla de Coca-Cola reprezinta publicitatea facuta de Coca-Cola pentru Coca-Cola. }ii in mina un recipient mai plin de discurs decit de licoare, gil-gil! ai dat pe git o emblema, si iar gil! - intru perpetuare