Unul dintre cele mai vizibile si mai tangibile semne ale (post)modernizarii societatii romanesti o constituie aparitia si inflorirea restaurantelor fast-food, denumire de origine nord-americana care si-ar putea gasi un echivalent in ceea ce noi cunoastem deja prin sintagma "bufet expres". In acest domeniu, exista deja o piata, deci concurenta. Tonul l-au dat intreprinzatorii autohtoni, dar de un an si ceva incoace, pe pamintul romanesc (al Capitalei) si-a facut aparitia insusi regele, de nimeni contestat, al fast-food-ului: reteaua internationala, mondiala chiar, McDonald's. Astfel, prototipul se intilneste si se confrunta cu copiile, fapt care, din fericire, nu a degenerat citusi de putin in drama: coexistenta este, iata, posibila. "Foamea" romanului inghite tot si de toate. Care sint implicatiile sociale si de mentalitate ale acestui fenomen? Risca aceasta americanizare universalizanta sa ucida "specificul national"? Sau, dimpotriva, "filosofia" vitezei se vede imblinzita, domesticita, adaptata, "inghitita", romanii "consumind" fast-food-ul conform ritmului propriu, transformind aceste locuri de restaurare rapida (si eleganta) in locuri de petrecere, de "chef"? Ce devine un restaurant (tip) McDonald's in Romania? Ramine el ce e si prin alte parti? Romanului ii place la nebunie sa "cuminece", prin binecunoscuta chiftea din carne de vita, cu intreaga lume, dar in stilul sau propriu. Romanul nu se grabeste. Pe cerul gurii sale au aparut semne noi, mai mult sau mai putin derizorii, care n-au reusit, insa, sa-i modifice "zodiacul". Birtul, crisma, lactobarurile etc. au disparut din Centru, s-au retras, discrete si umile, la Periferie. Cafenelele incep, timid, sa apara. Alternativa de restaurare "populara" la luxoasele si exorbitantele restaurante centrale exista, este "americana" si in curs de "romanizare". Dilema poate fi formulata, dar ea a fost, se pare, d