Radu COSASU

A trecut ca o boare pe deasupra viilor propunerea ecologului Nelu Dobrescu din Consiliul primariei brailene prin care se hotaraste amendarea tuturor celor care vor scuipa sau isi vor sufla nasul pe strada si in locuri publice. Trebuie precizat imediat ca ideea - ca orice idee importanta - n-a biruit de la prima bataie din gene. Dupa cum transmite corespondentul agentiei Mediafax, colegii consilieri i-au cerut lui Nelu Dobrescu sa-si reformuleze propunerea "in asa fel incit sa nu apara in hotarire <> precum a-si sufla nasul." Un minimum de candoare obliga sa ne intrebam daca obiectia e adevarata. Daca e adevarata, atunci ne gasim intr-un moment de rascruce al sensibilitatii si logicii romanesti (mai pe larg numite: mentalitate) care ne sileste sa stam o clipa locului si sa ne crucim scurt. Daca <> a devenit un termen neclar fie si la Braila - oras la care tin enorm din cauza lui Sebastian si Fanus - e stringent sa trecem la o revizuire a tot ce e clar si a tot ce e obscur in mintea noastra si in limba care o ajuta sa se exprime. E un moment mai mult decit lingvistic aceasta cerere de restilizare a verbelor "a scuipa", "a-ti sufla nasul" intr-o ordonanta de primarie atenta sa nu jigneasca o populatie care nu prea foloseste batista pe strada. Nevoia de claritate - stranie si inutila aici - ia o forma ingenua si ambigua pentru a exprima atit oroarea fata de vulgaritatea gestului cit si pudoarea fata de semenul caruia nu-i poti spune direct in fata ca nu-i frumos ce face. As zice ca nu e clar nici cita gingasie umana si cita vigoare civilizatorie se imbina in aceasta obiectie care risca a fi considerata - in romaneasca dura - o prostie; cita tandrete in a numi deschis o mizerie de comportament si cita grija pentru tinuta unui text demn de o institutie statala; repet: sintem intr-un punct de rascruce, und