Elena Stefoi
Toata lumea se intreaba ce ne asteapta dupa incheierea bataliei electorale. Cine cu cine va imparti puterea, cine pe cine va sprijini pentru ca opozitia sa evolueze ea insasi spre o institutie credibila, necesara, importanta si, mai ales, lecuita de neputinte?
Evident, vom avea un legislativ in care rolul de balanta a puterii ar fi chiar mai important decit functia suprema, un guvern cu virfuri inlocuite intr-o singura zi si cu baza incolonata pentru a da onorul unor vechi dusmani, un presedinte "de centru" pus in situatia de a coabita cu forte de la stinga sau de la dreapta. Distributia mandatelor, a portofoliilor, a bugetelor interne si a loialitatii serviciilor de paza si protocol va fi diferita, oamenii vor fi insa aceiasi. In fond, schimbarea adusa de alegeri are ceva din rotatia de cadre de altadata: unii sint mutati mai la margine pentru a putea fi refolositi in cazuri de forta majora, altii sint sacrificati pentru a da satisfactie adversarului, cei mai multi isi schimba din mers convingerile pentru a nu fi striviti de valul restructurarilor ori de elanul noilor sefi. Dincolo de psihologii, de persoane si de interese oculte ramin insa institutiile, si de soliditatea lor democratica depinde pina la urma directia in care o vor lua sistemul politic, programele economice, sperantele sociale. Despre ele si despre importanta lor liderii politici se tem sa vorbeasca. Prezidentiabilii continua sa creada ca nu poti cistiga in tara asta decit daca ocolesti problemele grave, daca simplitatea mesajului devine slogan, daca propaganda, atacul si manevrele se adreseaza zonelor joase ale fiintei umane, nu diferentei specifice dintre masa si turma.
Dupa ce vom sti rezultatele votului nostru si vom fi inregistrat strigatele de bucurie sau de protest ale invingatorilor si invinsilor, ne vom trezi din nou in campanie electorala. Negoci