Radu COSASU
Cobor din casa pe bulevard, pe malul sting, pe "rive gauche", sa-mi cumpar "Romania literara" si vinzatorul - un batrinel din "Umiliti si obiditi" - imi spune blind: "n-am mai auzit de literara asta de pe vremea lui Ceausescu..."
Imi cumpar ziarele, inclusiv "Le Monde"-ul la zi si aud linga mine o femeie tinara spunindu-i alteia care musca dintr-un covrig: "nu incetez sa ma minunez ce jigodii sint oamenii".
Merg in bunatatea zilei si ma gindesc la purtatorul de cuvint al lui Eltin care a dat asigurari presei ca presedintele munceste bine mental, dovada fiind ca si-a putut numi, ieri, medicul pe numele mic si cel patronimic.
Mai fac citiva pasi in soarele toamnei si un tip falnic ii explica unei fete care spala vitrina Casablancai: "...si nu inteleg de ce? L-am injurat cu cel mai mare bun simt".
Vislesc pe apele fluviului meu linistit, decis sa-mi cumpar un pix, si incerc sa-mi repet formula pe care alt purtator de cuvint, al Crucii Rosii Internationale, a folosit-o pentru a descrie intrarea talibanilor in Kabul. Reusesc: "Orasul e calm in aceasta dimineata. Orasul a fost calm si ieri noapte. Talibanii au intrat calmi in Kabul, precum khmerii rosii in Pnom-Penh". Nici nu e greu. Ieri, "Le Monde" aprecia ca formula va intra in analele comunicatelor de razboi.
Deodata - desi in aer nu plutea nici un "deodata" - vad la citiva pasi, contemplind o vitrina a unei marochinarii, o doamna din Paris care, de cite ori vine la Bucuresti, imputa tuturor, la bridgeuri si receptii, ca nimeni, la noi, nu pricepe cit de bun si generos e Occidentul, descriindu-l ca pe un om in carne si oase, precis, concret, sa-l pipai si sa strigi "este!". Ca s-o evit, ma concentrez intr-o punga de popcorn, crizele de antropomorfism fiindu-mi mai nesuferite decit cele de reumatism.
Zece metri mai incolo, spre Romana, un bun cunoscut imi intoarc
