Delia VERDES

Vara lui 92: dispuse sa comenteze viata politica in articole kilometrice de opinie, cotidianele romanesti importante ignora afacerile criminale, lasind "domeniul" in seama citorva saptaminale sulfuroase. Aparitia Evenimentului zilei, cu pagina sa speciala botezata Cotidian-Infractiuni, dar si cu prima sau ultima fila asezonate cu fapt divers atroce, forteaza mina gazetelor "serioase": sub presiunea cresterii ametitoare de tiraj a noului venit in peisajul presei, acestea vor incepe, treptat, sa publice povesti cu crime si violuri. "Campionul" acestei "tematici" ramine, totusi, Evenimentul... Nu conteaza prea mult ca insistenta cu care e mediatizat acest tip de "cazuistica" creeaza o imagine deloc corecta asupra realitatii sociale si a starii infractionale din Romania tranzitiei, tara in care atacul la proprietate (indiferent de forma sau "nivelul" ei este totusi infractiunea cea mai frecventa). Cititorii par multumiti si, mai ales, detinatorea rezervorului de povesti "tari", adica Politia Romana, pare multumita: punerea lor in circulatie reface, indirect, imaginea teribil de sifonata a unui organ represiv; Politistul, reintra, cu sprijinul nesperat al presei, in atentia cetatii iar figurii lui incepe sa i se asocieze ideea utilitatii sociale. Cu timpul, e drept, aceasta multumire incepe sa capete accente critice: politistii din serviciul de presa IGP constata, in 96, ca "exista o tendinta a gazetarilor de a insista asupra detaliilor, facind din infractor un erou; daca criminalul nu e prins, e vina politiei; daca e prins, "meritul" in povestea de presa revine in exclusivitate criminalului" - se revolta ei, continuind, oricum, cu constiinciozitate, sa puna la dispozitia jurnalistilor buletinul cu cazurile semnificative ale fiecarei zile (rezolvate sau aflate in faza ultima a cercetarii). Cei aproximativ 50 de gazetari acreditati, major