Augustin BUZURA
Dilema lui Andrei Plesu si a exceptionalului sau grup de redactori si colaboratori exista de peste doua sute de saptamini, in ciuda adversitatii si a pronosticurilor sumbre cu care a fost intimpinata. Publicatia a cercetat cu egala curiozitate si detasare toate baricadele politice fara sa intirzie, fie si din greseala pe vreuna, reusind sa impuna un limbaj nou, civilizat, sa cultive dialogul intr-un moment cind ura, invinuirile aberante, monologul si vorba joasa de extractie lumpen tindeau sa monopolizeze scena. Puterea a fost convinsa ca este o publicatie a opozitiei -"injura guvernul pe banii guvernului!" - iar opozitia a acceptat cu greu ca nu este vorba de o manevra subtila a puterii, in vreme ce altii, cu vorba mai saraca si cu mintea pe masura vorbei, au vazut in ea un perfect cal troian al Cotroceniului in curtea adversarilor politici etc. Vinduta Fundatia, vindut Plesu, iudeo-masoneria si altele. Noile metafore si invinuiri la care ne putem astepta nu sint greu de prevazut, desi surprizele nu sint excluse: imensa inventivitate a tipului infect, ar spune Marin Preda. Oricum, nimic nu ma mai surprinde, iar de la Revolutie incoace ma astept la orice, chiar si la vorbe bune! Sigur ca acestea au venit tirziu si au fost destul de rare, si cum era firesc ne-am bucurat mai ales daca n-au fost urmate de diverse cereri peste puterile noastre, insa, nu de dragul lor, si nu din nevoia de aplauze ne-am pierdut nervii, sanatatea si cartile pe baricadele tranzitiei, ci din dorinta de a pune umarul atunci cind era cel mai greu, de a cladi intr-un moment cind domina nevoia de a distruge la intimplare, am incercat sa aratam lumii si fata noastra, mai luminoasa, partea noastra inteligenta. In aceasta ordine de idei, ultimele vorbe bune datorate unui confrate de la Adevarul literar si artistic le-am citit chiar in aceste zile si, absolut sig